CURAT de Stefan Oana Valentin

Mi-aș răsturna gândurile 
În prăpastia din creierul
Norilor.

Mi-aș paște toate liniștile
Pe câmpiile goale din verde
De curcubeu.

Mi-aș ucide privirea goală
Răstignită pe pereții reci
Din timp.

Of și ce-aș mai dormi…
Să mă trezesc apoi, limpede
Și curat de mine.

27 02 2013
ȘTEFAN OANĂ

comori de Renate Müller

undele mării tresar
valuri spumegă
se sparg de stânci roşii
ţărmul alb spălat de uimire
este plin de-amintiri

scoici aşezate la geam
ridicate din când în când
ţinute la ureche
auzim în ele:

vuietul mării

HD 26.02.2013 RM

e târziu de Renate Müller

mi-e frig 
mă furişez sub dună să-ţi simt căldura
încuibărită sub ea
să gust din visele avute împreună
să trag clipa de mânecă
să mi te-aducă în mare grabă înapoi
să respirăm fericirea
dorul meu spe tine stă pregătit
să fugă

HD 24.02.2013 RM

Doi se ceartă, eu câştig de Ovidiu Oana-pârâu

Am chemat la sfat un înger

Şi un drăcuşor viclean,

Inima-mi punând pe talger,

Să mă scape de alean.

- Nu mai scapi ! Eşti dus amice

de cu noapte până-n zori !

zise dracul. – Dar ferice,

e de cel cu capu-n nori !

Crape-ţi inima în zece,

De cât sânge bagi în ea.

Nu te teme, că nu trece!

Ba, mai mult, eşti prost sadea,

Să te joci de-a baba-oarba

Cu un sentiment trufaş.

Ţine minte toată treaba:

Vei sfârşi dus pe făraş !

- Stai puţin ! îngerul zice.

Viaţa nu e cum ai zis.

Tu îi ceri lui să abdice,

Părăsind frumosul vis?

Lasă-l să se împlinească,

Să se umple de frumos.

Pe aleasă s-o iubească,

Vorbe dulci dându-i prinos !

Vor păşi-mpreună-n lume,

Mulţumind Celui de sus.

Fericirii dându-i nume,

Fără teamă de apus.

- Ce prostie visătoare !

- Măi satan, dispari şi-i lasă !

- Farmece de vrăjitoare !

- Ba, e dragoste frumoasă !

.....

Cât cei doi spun vorbe grele,

Eu îmi ţin iubita-n braţă,

Roabă patimilor mele,

Până înspre dimineaţă.

Rondelul unui cap de lut de Costel Suditu

Un cap lucios de lut cu mintea chituită,
Mi-aruncă reci priviri de sub secate pleoape;
Cu amintirea-mi parcă în mintea lui pitită
Mă trage înspre el, ducându-mă departe;

De parc-aş fi stafia Anei cea zidită,
Pe masă, între cărţi, din faţa mea, aproape,
Un cap lucios de lut cu mintea chituită
Mi-aruncă reci priviri de sub secate pleoape!

Privindu-l pe ascuns în raza lunii coapte
Pe strălucirea apei ce pare de argint,
Îmi spun că n-are rost… e noapte,-s nedormit…
Cum poate a privi cu recea lui orbită

Un cap lucios de lut, cu mintea chituită?!

Ochi 55-Extirpare de Costel Suditu

Zbura în mine
Un munte cu aripi şi gheare.
Insista să iasă pe undeva prin cap
drept pentru care,
mă răsturnam ca un Hopa – Mitică;
Am fost internat într-un ospiciu,
„Piatra. Ro”, parcă-i spunea;
Mi-au promis că vor extrage muntele, nu cu briciul,
ci printr-un fir de păr
şi că nu vor mai rămâne urme despre adevăr.
M-au întins cu piscul înspre soare
şi dumirindu-se mai bine despre ce e vorba,
mi-au spus încet, sperând că nu mă doare:
-„Veniră-ţi prea târziu, nu-i bună proba…
de munte, nu mai rostuim discuţii,
este posibil să rămână singur…
de-aţi fi ajuns cu două - trei pronunţii
mai repede, era de bun augur…
Vom extirpa pe omul, nu muntele matur”.

Esente de gand de Lavinia Amalia

As vrea sa scriu litera cu litera,

suspin dupa suspin,

imbratisare peste imbratisare...

povestea inimii 

care bate pe ritmul unui singur anotimp

gaseste-ma pe linia palmei 

imi vei citi numele pasilor

in urma ta

vreau sa adorm pe-un pat de margarete

si aripi

-sapte perechi,nu la fel,

cu care sa zbor diferit in fiecare zi

vreau un hamac intins de la un pol la altul

al iubirii

unde sa-mi legan implinirea

tu-ului meu

mai vreau un pod de maini intinse

intre cer si pamant

sa pot duce greutatea dorului

pana cand degetele vor ingenunchea

(amortite de speranta)

in fata toamnei

atunci nu voi mai avea nevoie decat

de o adiere care sa-mi raspandeasca parfumul

pastrat in esenta unui gand de iasomie

sau poate...

de minunea suflarii tale

.................................................

imi saruti talpile  asteptarilor

eu, genunchii cautarilor

ingerul meu ma aseaza pe umerii tai

pe care ti-i atingi cu palma unui zambet,

fericit ca exist

si stiu

ca vei ramane in spiritul,in trupul meu

si vei muri odata cu... infinitul

Ziua Iubirii! de Irina Nedelciu

Astăzi e ziua iubirii, iubite!
Priveşte cum ninge de iute
Şi vântul ne fluieră-n munte,
Tangoul, prin stele mărunte.

Hai, vino şi poartă-mă-n braţe,
În dansul fierbinte, că-mi place!
În paşi de iubire să-mi cânţi,
Acorduri, cu buzele-ţi dulci.

Un pas mai la stânga-un sărut,
Pe buze îl simt. Ce tumult !
Mi-e clopotu-n inimă, crunt,
Iubite, te vreau tot mai mult!

Un pas mai la dreapta, e vis!
Ţi-e mâna prin părul meu nins,
Coboară-n cascade pe trup
Şi simt cum în două mă rup.
...
Irina Nedelciu- 24 feb 2013

ANOTIMP FĂRĂ ÎNGERI… de Ioana Burghel

Iubire
anotimp fără îngeri
nu ți-am simțit niciodată căldura…

Am vrut să-ți desenez
cândva
un contur…

Făptura ta nu era
decât
un biet poem nerostit
un stol de vrăbii
respirând o spaimă
continuă
într-un univers închis
unde
când și când
păsări albe măsoară
densitatea sângelui
rămas…

descântec de Leonid Iacob

Trei smicele,  

rămurele,  

trei flori surori,  

cu nume de zori  

cu ochi lucitori,  

cu zâmbet de soare,  

cu dulce licoare  

luată din vânt,  

din miez de cuvânt,  

veniţi peste munţi,  

treceţi pe frunţi  

prin inimi cu dor  

de vis călător...  

Şi-n gând poposiţi  

să mi-l învârtiţi,  

să mi-l răsuciţi,  

ca trup de visare,  

petală de floare  

şi raza de lună  

în inimi să pună  

iubire şi şoapte  

şi cântec de noapte…  

Voi trei rămurele,  

trei fire smicele,  

suflet purtaţi,  

suflet cântaţi,  

ca dorul de dor  

să vină uşor,  

în piept de bărbaţi  

în ochi de femeie  

cu trup azalee..  

De la ei să nu plece  

din inimi nu sece  

niciunde, nicicând  

aici pe pământ.  

Trei flori, trei smicele,  

voi, dragele mele,  

cu trup de viori  

cu ochii de zori  

prin lume porniţi,  

doru-mi găsiţi  

şi mi-l alinaţi  

şi mi-l alintaţi  

cu strune de-argint  

mereu să îl simt  

din suflet cu-alint  

Ma visez cu tine… de Lacramioara Lacrima

Si ma visez cu tine
Intr-un amurg tarziu
Sa nu mai am cuvinte
Cu tine doar sa fiu
Doar simtul sa vorbeasca
Dorinte adunate
In noi sa se trezeasca
O dragoste visata…
Si ma visez cu tine
In rasarit de soare
Cu raze de lumina
Intr-o iubire mare
Sa ma iubesti cand toamna
Imparte frunze multe
Creand lume de arama
De vanturi rascolita
Si ma visez cu tine
Cand ploaia-n dor se varsa
De-a valma-n boabe fine
Sa-mi spui ca sunt frumoasa
Stridenta pe la geamuri
S-alunece vestind
Ca apa ei in picuri
Sa nu mai ratacim…

Cu tine ma visez
Mereu in miez de noapte
Cu stele desenez
Saruturi date-n soapte
Fiori sub luna plina
Tanjind imbratisare
Atngere asa fina
Te chem.din departare
Cu tine ma visez
Sa ma iubesti in iarna
Caldura s-o pastrez
Prin fulgii de zapada
Iar imnul lor cel alb
De flori fermecatoare
Tu, cel iubit si drag
Sa vii-n a mea visare
Cu tine ma visez
In pura primavara
Tu ochii mei sa-i vezi
De-un verde ca si afara
Cu muguri, in culori,
Prin pomi si pe campii
Cristalul din izvor
Noi doi …il vom privi
Cu tine ma visez
Sa ma iubesti in vara
Zile-sa-nseninezi
Cand fluturi or sa zboare
Si in orisice anotimp
Iubirea ta sa dainuie
In clipa dusa-n timp
Surasu-ti sa ma-nvaluie…

bijutierul vieţii de Renate Müller

dintr-o piatră 
mi-a dăltuit inima
cu daltă de-argint

a cizelat suprafaţa
chipurilor cu o şoaptă

praful întunericului
s-a risipit

o ţine strălucitoare
în mâini
şi tresare fericit

în ea luminează iubirea

oglinda lumii de Ovidiu Oana-pârâu

Atât de-aproape te simt azi

încât am oprit timpul.

- Ce mi-ai adus ? l-am întrebat.

- Oglinda lumii ! Priveşte-o

şi spune-mi ce vezi în ea !

- Acolo sus, o răsfirare

de raze dintr-un apus roşu,

presărate peste un arc de frunte

senină ca zarea.

- Doar atât ?

- Nu doar !

Mai jos mă aspiră

două tăuri cu ape

ce-ascund mântuirea.

Şi arcuri sângerii,

mai apoi, ce adie tăceri.

Pe urmă, în vale,

văd urme de mângâieri

peste reliefuri de taină.

Şi multă, foarte multă

lumină şi bucurie ...

- Mă duc ! a zis timpul.

- Mai stai ! am ţipat,

dar plecase ...

... Surâd şăgalnic:

furasem icoana,

dar el ştia !

Şi mi-a şoptit peste umăr :

- Vrei să mai vin ?

otto de Dorina Neculce

otto a pornit spre capătul lumii
cu impermeabilul cenuşiu cu pasul lui
uşor deşănţat
atârna înapoia norilor de fum
balansând ochiul zeului sacru
îşi uita mâinile
în mine
se zbăteau margini de ferestre
cu flamuri de doliu
cu braţe de cioclu
otto îmi topea tălpile
,,un trandafir o să îţi dăruiască
într-o zi
alt trandafir,, zicea el
şi mi se părea o lipsă de sens
dar ochii lui au şi-nceput
în umăr să-mi pulseze şi
umbra trandafirului
se străduia
să mă-nflorească

Mai am un singur dor… de Lacramioara Lacrima

Mai am un singur dor
Privind cerul cu nori
Prin picurii ce cadFaptura ta sa vad…
Sa te indrepti spre mine
Eu sa alerg la tine
Bratele sa-ti intinzi
Cu dor sa ma cuprinzi
Apoi, intr-un sarut
Precum am inceput
Cand noi ne-am intalnit
Visare-n infinit…
Mai am un singur dor
Sa pot iar ca sa zbor
Sa nu mai simt dureri
Cu tine sa ma iei,
Nu stiu…chiar ca nu stiu,
Sa sper sau e tarziu
Chiar daca te-am ranit
Te vreau doar fericit…
Caci te-am iubit mereu
Nu mi-a pasat de-i greu
Imi pun o intrebare
Ma mai iubesti tu, oare?

Mai am un singur dor
Sa mai tresar usor
Sa pot sa-ti mai vorbesc
Soptindu-ti…”te iubesc!”
Nu vei sti niciodata
Cat te doresc si iata
Ca timpul se tot scurge
Iar inimioara-mi plange
Ca e intaia oara
Intr-o iubire mare
Poate acum invata
S-asculte o povata
Rabdare sa-si acorde
Sub minimum de vorbe
In zbatere devreme
Zambind, oftand in vreme,
Esti tot ce mi-am dorit
Fara sa fii-ndraznit
Of, ca sa cer…ce-as cere…
Clipe de mangaiere,
Tu esti in drumul tau
Pustiu este al meu
Sperantele ma dor.
Mai am un singur dor…

Vine-o vreme... de Cătălin Codru

Vine-o vreme când lumina... bate aşa, din întâmplare...
... şi lumina, doar lumina, e o flacără ce moare...
Vine-o vreme când din tine vrei să poţi.. să te trezeşti...
Şi-ţi doreşti să fii lumina... şi-ţi doreşti să vieţuieşti.

Vine vremea când strămoşii... te întreabă cine eşti?
Dacă ştii să spui... răspunde... nu-ncerca să-i amăgeşti...
Vine vremea când din tine... înfloresc lăstari... şi-atunci,
Ce-o să spui...” chiar la culcare”... ce poveşti le spui la prunci?

Vine ea, această vreme... să îţi termini aventura...
Şi-ai să ştii, ce-a fost cu tine?... ce e bârfa... ce-i natura?
Vine vremea peste mine... vine şi mă încolţeşte,
Ca o sfântă rădăcină viaţa mea... mă răscoleşte!

Vine vremea... ca o moarte... vine vremea peste noi...
Şi ne-ntreabă poate-n parte... poate doar pe amândoi...
Ce-am făcut cât ne-am trăit?... în această scurtă clipă?
Ne-am urât... ori ne-am iubit? Ori... din noi am fost risipă?

Vine vremea... ştie timpul, vine... nu ne iartă ea,
N-avem timp să-ntindem trupul... ştie vremea, vremea mea,
Unde mi-am pierdut răspunsul, unde-i demnitatea mea,
Vine vremea... şi mă-ntreabă... ce-am făcut în vremea mea?

Ce eşti tu? de Cătălin Codru

Ce eşti tu? Sărman lunatec...
În acest pierdut tărâm?
Vreo inchipuire-n farmec?
... Sau un vechi sfârşit de drum?

Ai deschis în lume ochii...
Să trăieşti ca un zevzec?
Nu ţi-au plâns în taina ochii.
... sau părerile... ce-ţi trec?

N-ai simţit... măcar în taină,
Că însemni... şi tu ceva?
Că eşti viu... că n-ai vreo faimă?
... fără strălucirea ta?

Dormi... în lumea asta mică,
Somnul tău... e vreun consemn?
Care-n viaţa te ridică?
... sau te crezi vreun sol solemn?

Câtă vreme dormi în pace...
Pacea ta... e negrul vid.
Ca un mort ce-n tină zace,
... nu te vezi... că eşti livid?

Altii-ţi hotărăsc poteca,
Tu păşeşti, dar nu trăieşti!
Ridicaţi-ai tu lumina!
... şi când taci!... şi când vorbeşti!

ULTIMA SCRISOARE de Ion Ene Meteleu

ti scriu iubito,in ceas tarziu,
Caci pana maine,poate nu mai sunt viu;
Rana din piept,nu pot s-o mai suport,
Si-ti scriu acum,ca maine poate-s mort;
Vreau doar sa stii,cat de mult te-am iubit,
Doar pentru tine ,pan-acum am trait.

Aici spitalul,e doar un cort,
Si stiu prea bine,n-as fi ultimul mort;
Am vrut s-avem si noi un trai mai bun,
Dar am ajuns sa fim carne de tun,
Si in furtuna de groaza din desert,
Mi-am jertfit viata,si asta,nu mi-o iert.

As vrea mai multe sa-ti povestesc,
Dar spectrul mortii,a luat chip ingeresc
Si vad prin ceata ,parca-i faptura ta
Ce-ntinde mana,scrisoarea sa mi-o ia...
Dar capu-mi cade,inert, pe pat, usor...
N-am scris adio, c-a trebuit sa mor...

Culoare, culoare... de Iurie Osoianu

republică verde , capitală albastră 
elită politică de culoarea năpastei 
și stat și guvern de culoarea hoției 
prostimea flămîndă- de culoarea prostiei
cu predominanța- pământiu -cenușie
palpită în roșu mereu sărăcia
și inc-o culoare din cele primare
-e galbenul lutului gilav sub care
va zace speranța ce ultima moare
și albul veciei de neagră culoare...

APARENTA de Ion Ene Meteleu

In ochi ai cicoare,
In zambet ai soare,
Pe fata candoare,
In par ai fuioare,
Plutesti ca o boare,
Mirosi ca o floare;
Iubesti si tu oare?
Si pe cine-l doare,
Sufletul de moare,
Iubind cu fevoare?
In ochii-ti ca cerul,
Tu ascunzi misterul;
Esti ca o Gioconda,
Cu suras de blonda
Si-n zambetul mistic
E ceva sofistic.
Stii ca esti ravnita,
Dar esti ipocrita,
Pentru tine,parca,
Dragostea-i o joaca,
Toti vrei sa te placa,
Toti sa ti se-ncline,
Tu, fara rusine,
Sa transformi iubire
In dezamagire.
Acum stiu domnita,
Esti mironosita !

 — cu mironosita.

Fulgi de nea de Renate Müller

Se aştern fulgi albi de nea
Pe pământul îngheţat
Uşoare flori de catifea
Din cer imaculate s-au lansat

Din altă lume aici sosesc
Ca diamante-nflăcărate
Steluţe moi ce strălucesc
Deslănţuite şi împrăştiate

Fulgi uşori şi pene răsfirate
Toate se rotesc în vânt
Creaţii unei ape îngheţate
Unice şi preacurate sunt

Dragobete (partea a VII-a) - Epilog de Ovidiu Oana-pârâu

Am auzit o şoaptă...

Am auzit o şoaptă, te ador !

Era aievea, sau mi s-a părut ?

Eram în vis şi pasul pe covor

Adus-a înspre mine un sărut.

Te-ai aşternut ca boarea de lumină

Şi m-ai cuprins cu dulcele-ţi fior.

Eu mă rugam în taină ca să ţină,

La nesfârşit secunda de amor.

Sub calda mângâiere se ridică

Dorinţe şi poftiri ademenite

De vălul aşternut. Şi îl despică,

Pornind spre adâncimi demult dorite.

Când roua-i aşternută şi-mplinirea

Mă-ntoarce din periplul prin abis,

Aud un „te ador !”. E-nchipuirea

Ce m-a purtat spre tine doar în vis.

***

A fost să fiu
Tu mi-ai fost stea,
La ceas târziu,
La moartea mea,
Drumul pustiu
Vei lumina
Cu dragostea.

***

A clipelor dorinţi de Renate Müller

Bântuie vântul
orele se sting
rămâne-un rest de
insomnie
sfioase pleoapele
se-nchind

Invoc în miezul nopţii
o tainică dorinţă
a clipelor de dor
ca tu s-apari
hoinar din lume
iar eu să te aştept
să-mi vii în vis

doi din două lumi de Carmen Zaniciuc

spune-mi fără să închizi ochii
cât să mai simt căldura
cântă în forma clepsidrei
din bustul femeii ce naște timpul
apropie-te fără să mă îndepărtezi
în umbră și lumină
cu trup și suflet
lasă-ți inima să crească
rădăcini adânci
în pieptul meu

Imaginea cu trandafiri roşii la poartă de Elena Valeria Ciura

Mi-aduce-aminte cum era demult,
Când încă nu plecasem de acasă-
Când îmi bătea un trandafir la uşă
Şi mă-ndreptam spre el, ca să-l primesc,
,,Dar, dacă, spinul se ascunde-n floare
Şi a venit cu gândul să-l iubesc?”
Mi-e dor de gândurile –acele-
Că toate-s risipite, azi, în griji mai mari
Cântăm acuma, fără de solfegii
Arii mai triste despre nişte ani,
Ce au trecut, e drept, cu bune şi nebune,
Dar mai visăm la cerul plin de stele,
Şi la luceafăr.,martor anonim
Cel dăruit cu drag , în câte nopţi?
O , Zee!

SONET CU MISTER de Ion Ene Meteleu

Ca doua fuioare,din raze de soare,
Coditele lungi ti le-ai impletit,
Din fire de aur,din par poleit,
Si-n ele ti-ai prins cate-o floare.

In urma ta merg,ma simt ametit,
De-o dulce si proaspata boare,
Ce sufla usor,cu iz de candoare,
In aerul pur ce l-ai primenit.

Imi pun intrebari retorice-n gand:
De ce chipul tau ma-nfioara,
Caci nu-i prima oara cand te vad plangand,
Si pletele-n vant cum iti zboara,
Cu lacrimi in ochi,mereu alergand,
De parc-ai ascunde-o comoara...

Introspectie de Lavinia Amalia

De mi-am zidit in suflet vesnicia

Si imi doresc sa pot sa-nvat a fi

E pentru c-am simtit nevrednicia

In fata celui ce-ntai ma iubi..

Bolnava-mi pare-acum o viata goala

Si chinul unui dor nemarginit

Iar visul e strivit sub pasi de smoala

Pe cand picioru-n alb este vopsit

Si-apoi ce am sa fac in consecinta?

Cand rastignita sunt c-am indraznit

Sa-nalt  iubirea la rang de credinta

Cladind altar din clipe ce-am trait?

-Cand nu-l plantezi,cum poate creste pomul?

Cum poti ramane viu,de nu traind?

Neimplinit va fi pe viata omul

Ce judeca pe-un altul nestiind.

De-am suportat mai mult decat pot duce

Si-am oferit mai mult decat primit

Zambetul meu uitat sa mai straluce

Pe buzele Luminii a-nflorit...

Nu stiu de viata va fi doar o cruce

Dar n-am sa cer nicicand ce nu pot da

Chiar daca iadul clocoteste-n sange

In veci n-as vrea a fiu altcineva!

Ai apărut în viaţa mea de Renate Müller

Ai apărut în viaţa mea deodat’
ca o boare de vânt,
ca prin ceaţă, în gând 
şi-n sufletul meu te-ai furişat.

Din zi în zi eu te-am simţit
tot mai prezent,
m-ai privit atent,
cu modestie m-ai cucerit.

Spre mine mâinile ai întins,
m-ai învăluit într-o taină mare,
m-ai răpit într-o visare
şi cu dragostea ta m-ai surprins.

CICĂ DE DRAGOBETE ( Ca si cum dragostea ar fi doar o zi pe pamant!) de Adrian Munteanu

Îmi uit cuvântul. Te ating cu gura
De la picioare aplecat spre pleoape.
Străbat câmpii şi nu las să îmi scape
Cuibare moi ce-mi înteţesc arsura.

Dau de scânteia pulpelor aproape
Şi-mi prăvălesc dorinţele de-a dura
Spre mustul vieţii năucind făptura,
Ca din afund de patimi să se-adape.

La sâni trufaşi mi se opreşte lutul,
La sfârcul poftei ce s-a-nfipt în lan
Şi urc năvalnic, pârjolind ţinutul

Uitărilor ce s-au pierdut în van.
Când buzele îşi vor topi sărutul,
Cobor în tine spre un alt liman.

DECES DE TIMP de Stefan Oana Valentin

Acum
E singurul cuvânt
Viu.

Mâinele
Zgârie adânc
Și mortal,
În liniște
Trecerea fostă
De ieri.

Vremea
E doar o grămadă vie
De clipe pe catafalc.

Acum
E singurul cuvânt viu
Născut deja mort.

21 02 2013
ȘTEFAN OANĂ