sâmbătă, 27 octombrie 2012

Sonet LXXV - de Ovidiu Oana-pârâu





(... îngemănat în frescă)

Când m-am născut -o pată oarecare
pe şevaletul verii-abia pornite-
zălude moaşe, false ursitoare
mi-au proorocit doar zile fericite.
Primul Răpciune, tors de prima toamnă,m-a'nfăţişat minuscul fir de iarbă;

cei de apoi, zeloşi, pe rând condamnă
neverde crud, sub ruginiu să-l piardă.
Şi l-au răpus. Pe tâmple azi se'alintă
dalbi ghiocei pudraţi de sfântul soare
chiar de-ar dori ei nu mai pot să mintăclepsidra văduvită de culoare.

Urmându-şi mut pornirea lui burlescă,
Zugravul orb ma'ngemănat în frescă.

17.10.2012

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu