zilele alături de umbra ta de Maria Belean

nu sunt oarecare

sunt profilate pe un cer străveziu

timidă rup ramuri din mine
în sinele lor sunt petale 
pe care șoaptele s-au așezat pe aripe de fluturi
fiecare răsuflare din vocea-ți suavă
o strecor în ființă
atingând cerurile cu acordul ei

contemplu cu privirea neștiutoare
mișcări
orientări ninse cu praful așteptării
vise umbrite de lăstari sădiți foarte des
reiau drepturile și cresc nestăpânite
peste ape
ceruri
răsărituri

cu mâini prelungite până-n stele
înclin sărutul
în noaptea de diamant a ochilor tăi
copleșiți de albastru
împreună vom saruta iarba
dimineților
prinse-n tâmple

iubite
vocea ta e ca un balsam
pentru clipe când voi aduna frunze
să-mi fie pleoapă.