în seara aceasta de Maria Belean

de marți 

e tot mai învăluitoare 
infinitatea înfloririi 
îi îmbrac haina largă 
largă 
ca inima să aibă loc să crească 
nebună
bună 
rezemată de dulcele petalelor 
desculță 
despletită 
urmez cărarea bătătorită de atâtea încercări 
renunț la trup 
precum își pierde muntele duritatea 
până la flori să fii numai tu 
peste urmele ultimelor respirații 
de parcă m-aș hrăni din tăcerea lor 
ating cu palma floare după floare 
ochii se vindecă 
pentru încă un an 
un unu 
un dor 

*
până nu demult 
nu vedeam mâinile intinse a florilor
îmi trimiteai săruturi să-mi hrănească somnul 
parte de izvor 
țărână 
odaia avea culoarea laptelui 
bunica supraveghea în liniște 
din tabloul vechi 
de unde cobora doar când rătăceam cărarea trasată de ea 
voit 
sau nu 

*
fericirea clipei 
o petrec prin zale ce strâng restul zilelor 
acele zile de peste an 
în care sunt mică
mică 
și doar amintirea florilor albe 
scoate urmele sărutului ascuns bine în tulpini 
mi-o așază pe frunte 
și cheamă toți fluturii 
să-mi cânte 
până izvoarele își pierd rădăcina 
din ochi 
am început să văd cu degetele 
prin oglinda florilor