doar mâinile noastre - de Belean Maria

printre amintiri
se amăgesc cu false atingeri
ochii prea obosiți confundă albastrul cu cenușiul
și începutul cu neștiutul
pe fiecare cuvânt clipele înmuguresc un număr
ca și cum trecerea ar conta

pe sticla aburită desenez jucării din amintirea bunicii

zborul îmi fulgeră tâmpla
iubite
ia tu mărul și așază-l în formă de dragoste
la margine de drum
semn că-i cer iertare primăverii


dulcele fără de culoare
este scos la licitație
în ritmul izvoarelor de munte
de parcă neatingerea s-ar desface în mii de cioburi
spini de gheață
prea devreme
prea ușor
prea neînțeles

privirea îmi rămâne încremenită spre răsărit
din dorința că poate voi zări
un senin care să semene
cu ochii lui Iisus