joi, 19 iulie 2012

Abisul - de Belean Maria

poate fi trecut ușor
dacă se ia o cană cu apă
cu misterul care învăluie banalul gest

a fi mai fericită
înseamnă a aduce cu blândețea privirii
celălalt mal aproape
să-ți număr sclipirile din iriși

în ochii tăi întrebarea e mută
încerc să-ți trimit cuvinte tăcânde
poate nu-mi vei citi gândul pe buzele îndoielii

urmăm în junglă un drum umbrit
care duce spre un loc gol și plin de soare
picioarele ni se înfundă în nisipul luxuriant
în timp ce cu mâinile pline de răni
se cațără înspre floarea de colț

însetați și flămânzi
doar scheletele poartă visul în amintirea oaselor

coroana florii este o pasăre
care stârnește seninul

transfigurați
de lumina lăuntrului
(care doar pe creștetul munților prinde rădăcini)
sorbim apa din aceeași cană

îmi iau bocceluța cu amintiri
zâmbetul de buzunar
- nu mai sunt prizonierul gândurilor triste -
doar mâna întinsă a lui Proteus
înspre un schelet ambulant
mai poate naște îndoieli

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu